Clubul de Speologie "Z" Oradea

25 DE ANI DE EXPLORARI SPEOLOGICE IN MUNTII APUSENI (1973 - 1998)

Buletinul aniversar al Clubului de Speologie "Z" Oradea

Redactat de: Paul DAMM și Călin POP
Au colaborat: Horia MITROFAN, József ZIH, József DEZSŐ

septembrie, 1998


MUNȚII PĂDUREA CRAIULUI

ZONA MEZIAD

Clubul de speologie "Z" (P., Eva și M.Damm) a luat primul contact cu zona în 1985, cu ocazia unei tabere desfășurate în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureș (K.Moréh, G.Keserû). Au fost descoperite 12 noi cavități, în general de mici dimensiuni și a fost penetrat pe 24 m nivelul inferior, inundat în condiții normale, al P. Meziad.

În iarna anului 1993 are loc o nouă tabără în componența: P.Damm, Sz.Szûcs, C.Pop, J.Zih, Katalin Perenyi, A.Hegyi ("Z"), S.Kemecsei, L.Nistor, D.Pitic (Cristal Oradea). Este descoperită o peșteră-ponor (cca.100m/40m) și redescoperită după peste 100 de ani o galerie lungă de 200 m în zona mediană a P. Meziad. în aceeași regiune Szabolcs Szûcs, în colaborare cu un grup independent din Oradea, a reluat explorările în P. Raii, descoperind peste 500 m de noi galerii. Lungimea peșterii depășește astfel 1 km.


ZONA CĂBESTI - SOHODOL

În urma unei acțiuni interclub Z (P.Damm, C.Pop, T.Ille) - Speotelex Cluj (M.Botez) - THC Nurnberg (W.Fietz, F.Wiebner) au fost descoperite 3 noi cavități și începute decolmatările la Pon. de sub vf. Tâmna. Cea mai importantă realizare este însă pătrunderea, după 3 zile de decolmatări, în Izbucul Topliței (P. de la Izbucneală). Explorările au fost momentan oprite după 40 m în dreptul unei strâmtori puternic ventilate.


BAZINUL VĂII ȘTEAZELOR ȘI VĂII CUȚILOR

Au fost descoperite 38 de noi cavități cu dezvoltări cuprinse între 5 și 65 m, de către P.Damm, Eva Damm și Ș.Tudosanu în cadrul a două tabere desfășurate în 1986 și 1987. Acțiunile sunt reluate în 1994 de către P.Damm ("Z"), Erika Tallódi, Márton Venczel și Radu Huza (Muzeul Tării Crișurilor), echipă care recartează P. din Dealul (Mina) Farcu.


BAZINUL VĂII ALBIOARA - SOHODOL - RUNCȘOR

Prima acțiune explorativă, patronată de către Clubul de speologie "Z", a avut loc în 1985, în colaborare cu Grupul Speotelex Cluj-Napoca , în zona Rujet-Sohodol. Cu această ocazie Paul Damm și Eva Damm descoperă Ponorul cu Bufnițe (DAMM, 1989), peșteră care în urma cartărilor efectuate de Paul Damm, Paul Matos, Zoltan Kiss, Adrian Gargea și Stefan Tudosanu, va atinge în același an 582 m dezvoltare și 52 m denivelare.

Explorările sunt transferate cu începere din 1992 în zona Albioara, unde o nouă echipă interclub Z - Speotelex - Speo Comp. Paragina - THC Nurnberg (P.Damm, C.Pop, J.Zih, Eva Damm, T.Ille, M.Botez, H.Mitrofan, D.Ilina și W.Fietz) explorează și cartează P. din Mina Albioara (415m/69m) și Avenul Albioara 2 (268m/132m) (DAMM & MITROFAN, 1998).


PLATOUL RĂCAȘ

Singura tură de explorare desfășurată în această regiune a fost cea intreprinsă în 1978 de Liviu Vălenaș și Adrian Jurkiewicz în Galeria Dealul Tiliei (VALENAS,1980-1981), excavată în versantul stâng al Văii Vida. Cu această ocazie au fost cartate 8 cavități "oarbe", dintre care se remarcă P. Mare cu 197 m dezvoltare și 40 m denivelare.


BAZINUL VĂII VIDA

Investigațiile efectuate în această deosebit de importantă regiune carstică s-au desfășurat aproape în exclusivitate în bazinul superior al văii, în amonte de confluența cu Valea Cubleșului. În urma a numeroase campanii, desfășurate din 1986 până în prezent, parțial în colaborare cu Speotelex Cluj (Paul Matos), au fost inventariate un număr de 72 de cavități naturale, în general de dimensiuni mici și medii. A fost recartată P. cu Cascadă (1410m/42m în prezent), cu descoperirea a 860 m de noi galerii, de către echipa P.Damm, P.Matos, Z.Kiss, M.Hudrea, A.Almășan și V.Cristea. Continuări notabile au mai fost realizate și în P. Izbuc din Valea Letii, P. din Fundătură și Pon.4 din Băroaia (P. Damm, Z.Kiss, Eva Damm, Sz.Szûcs și K.Moréh, ultimul de la "Ursus Spelaeus" Tg.Mureș).

În bazinul inferior al văii au fost identificate unele continuări în P. din Pășunea de la Hârtoape (P.Damm, S.Tudosanu, Eva Damm, 1987) și explorate 2 peșteri în zona localităților Sitani și Coșdeni.


BAZINUL VĂII TOPA - RÂU

Valea Topa colectează aproape în întregime apele din partea central - vestică a Munților Pădurea Craiului. Constituția petrografică a regiunii a individualizat în acest bazin 4 zone carstice distincte: Cornet, Osoi-Fâșca, Surducel și Țiclu-Stan. Accesul relativ ușor, a favorizat demararea relativ timpurie a explorărilor. E drept însă și faptul că, cercetările au fost puternic impulsionate de descoperirea în 1973 de către A.Nagy, A.Lörincz și E.Sûket a P. Osoi.

Peștera Osoi avea să fie teatrul a numeroase expediții, desfășurate în perioada 1973-1975 de către L.Berecz, G.Drimba, F.Kádas, L.Tóth, I.Dezsõ, K.Jakab și I.Biró, echipă care reușește topografierea a 3177 m în cadrul unei rețele subterane, deosebit de vaste. Zona finală a peșterii este un târâș, cartat pe 724 m, dar care continuă mult dincolo de punctul terminus al lucrărilor topografice. Ultima acțiune desfășurată în acest sector a avut loc în 1993 când P.Damm, Sz. și Zsuzsa Szûcs au parcurs peste 1 km din târâș, fără a atinge vreun terminus.

La Est față de P. Osoi, frontul de lucru al galeriei de avansare al Minei Aurica, a interceptat la 770 m de la intrare o peșteră activă de mari dimensiuni. Explorarea și topografia rețelei a fost efectuată în intervalul septembrie 1978 - august 1980 de L.Vălenaș, Elisabeta Popa, N.Sasu, Gizella Kajtor, N.Paul, A.Jurkiewicz și Z.Zsako (VALENAS, 1980-1981). Peștera Aurica, datorită dimensiunilor sale (2679 m lungime) este ca mărime cea de-a doua rețea subterană naturală, interceptată de o lucrare minieră din România.

Continuând investigațiile în regiune L.Vălenaș forțează un mic sifon (2/-1 m), dintr-o resurgență, situată la doar câteva sute de metri aval de P. Aurica (Izvorul lui Gabor) și descoperă o nouă rețea subterană de proporții. Peștera, cu toate dificultățile cauzate de numeroasele parcursuri prin, sau sub apă, este explorată și cartată scurt timp de către echipa L.Vălenaș, Ildikó Bogdán, G.Halasi, Gh.Popescu, N.Sasu și P.Matos. P. de la Izvorul Gabor (2707 m dezvoltare), foarte frumos concreționată, este o rețea paralelă cu P. Aurica, cu care de altfel oferă și numeroase similitudini morfologice și genetice.

Cercetările din zonele Surducel și Ticlu-Stan au adus rezultate mai slabe, fiind descoperite însă un număr mare de peșteri de dimensiuni mici și medii. Dintre ele se remarcă P. Handrii (201 m), P. Ticlului (270 m) și P. Copilului (175 m).

Ultima realizare mai importantă din bazinul Topei, a fost obținută tot în zona Cornet, prin explorarea în 1989 a P. Aurica 2. Aceasta este o nouă peșteră activă, situată în versantul opus vecinei sale, care a fost cartată pe 370 m lungime de către P.Damm, Z.Kiss, A.Gargea și R.Pop.


ZONA TĂȘAD - STRACOȘ

Calcarele badeniene din acest perimetru, deși au o extindere redusă în comparație cu zonele calcaroase mezozioce "clasice" din restul masivului, au oferit un relief carstic remarcabil, cu numeroase peșteri de dimensiuni apreciabile. Dintre acestea se remarcă în mod net P. de la Stracoș, cartată de L.Vălenaș, N.Paul și N.Sasu în 1978 care atinge o lungime de 965 m, oferind o treversare integrală insurgență - resurgență. În apropiere au fost identificate și o serie de mici cavități, cele mai importante fiind P. de la Tășad și Izbucul Cetățeua, care cuprinde un târâș prin apă de peste 300 m lungime.


BAZINUL VĂII MNIEREI

Cu excepția peșterilor din bazinul inferior (Potriva, Pincelului etc.), pe care le vom prezenta la zona Aștileu - Pusta Călățea, în bazinul Mnierei au fost cartate 8 cavități, dintre care se remarcă P. din Coasta Fanului (165 m lungime), cartată de J.Zih și S.Kása în 1987.


ZONA CĂRMĂZAN - ZECE HOTARE - BĂTRÂNU

Clubul de speologie "Z" a întreprins primele acțiuni în această regiune, cu începere din octombrie 1977, când L.Vălenaș, N.Sasu, F.Moldovan și Gh.Ciorba descoperă continuarea P. Bătrânului și cartează în total 1110 m de galerii. în noiembrie 1979 L.Vălenaș și J.Sofalvy, continuă topografia, atingând sifonul terminal (-74 m), dezvoltarea actuală a rețelei(1633 m), fiind stabilită peste o lună de către L.Vălenaș, N.Paul și N.Sasu.

În 1985 P.Damm în colaborare cu o echipă a Speotelex Cluj, formată din P.Matos, R.Pop, M.Hudrea și T.Dan explorează Av. Mare din Mina Gugu având o denivelare de 81 m. În același an o echipă condusă de L.Vălenaș recartează Av. Condrovici.

Continuând acțiunea de monitorizare a lucrărilor miniere din regiune, în 1987 este cartat Av. 3 din Mina Gugu (163 m/54m) de către L.Vălenaș, P.Damm, M.Tenț și E.Filip, iar în 1991 Av. 4 din Mina Gugu (163 m/63m), cu cartarea executată de P.Damm, Z.Kiss și A.Gargea.

În prezent în zonă sunt inventariate 18 cavități naturale interceptate de minele Gugu, Zece Hotare 4, Dealul Ana și Cărmăzan. Cartarea acestora fost realizată de P.Damm, Eva Damm, Sz.Szucs, K.Moreh, J.Zih, Katalin Perenyi, F.Magyari și A.Gargea. în zona Cărmăzan eforturile au fost concentrate spre Av. Gaura cu Vânt (600m/-118 m), explorat și cartat de J.Zih, T.Barabas, Cs.Kiss, I.Pentek și I.Viorel în 1988 (ZIH,1997).


ZONA BUCEA - PIATRA CRAIULUI - BRATCA

Prospecțiunile efectuate în zona Bucea - Piatra Craiului - Bratca, (versantul drept al Crișului Repede), au dus la descoperirea a 7 noi cavități, inclusiv în urma lucrărilor de lărgire a Drumului Național nr.1 (E60). În P. Mare din Fața Văii Buldușor a fost depășit terminusul de pe nivelul superior, însă cu tot curentul de aer existent, continuarea înaintării este imposibilă din cauza unei scurgeri parietale. Acțiunile de sistematizare efectuate de P.Damm, I.Dezso, M.Demeter, Katalin Kocsis, Sz.Szucs, L.Pusztai și L.Dimen vizează definitivarea studiului complex al carstului din regiune.


ZONA BRATCA - BĂLNACA

Principala realizare a Clubului de Speologie "Z" Oradea în această regiune, este descoperirea (de către Eva Damm), în apropierea limitei cu zona Suncuiș - Mișid, a P. din Coasta Mitrei Miculii. Pătrunderea în subteran a fost însă posibilă doar în urma a 3 zile de dezobstrucții dure. La finele acestei acțiuni P.Damm, Sz.Szûcs și M.Botez au explorat peste 700 m de galerii deosebit de scunde și argiloase. Punctul terminus, baza unui adevărat buncăr plin cu bolovani, a fost atinsă peste câteva zile de către aceeași echipă, completată cu J.Zih, Katalin Perényi și T.Ille. Dezvoltarea atinsă este de 883 m (DAMM, SZÛCS,1994).

În zona limitrofă P. din Coasta Mitrei Miculii, respectiv în zona Piatra Soimului - Izvorul lui Monea (SZÛCS,1996), au fost inventariate 11 cavități de mici dimensiuni.


ZONA ȘUNCUIUȘ - MIȘID

Primele explorări întreprinse în zonă, efectuate de J.Talmács, Gh.Drimba și L.Berecz în 1973, au avut ca obiectiv P. Izbândiș, care a fost cartată pe 240 m.

În 1977 L.Vălenaș, N.Sasu și Aida Dombi forțează strâmtoarea de la capătul P. Moanei și explorează în continuare rețeaua, care astfel atinge 1170 m dezvoltare și +104 m denivelare.

Din 1979 sub coordonarea lui L.Vălenaș și A.Jurkiewicz sunt începute cercetările în vederea definitivării studiului efectuat asupra carstului din zonă. Cu această ocazie sunt inventariate 64 de cavități naturale, cele mai importante dintre ele fiind P. Ungurului, P. de la Hodoabă și P. de la Izvor (VĂLENAȘ, JURKIEWICZ, 1980-1981).

După publicarea acestui material, acțiunile sunt reluate în zonă abia în 1993, când P.Damm împreună cu o echipă de cursanți ai Stagiului de Inițiere în Speologie, organizat la Suncuiuș, descoperă P. din V. Sesii. Peștera, cartată de P.Damm ("Z"), V.Lascu și L. Nistor ("Cristal" Oradea), conține un important sit paleontologic, cu Capra ibex, Ursus spelaeus, Eecus transilvanicus etc. Studiu paleontologic efectuat de dr.Vlad Codrea și Dan Bogdan (Univ. "Babeș-Bolyai" Cluj Napoca).


DEFILEUL CRIȘULUI REPEDE ÎNTRE ȘUNCUIUȘ ȘI VADUL CRIȘULUI

Hârtopul Fără Fund, principalul obiectiv din acest perimetru, a fost descoperit în 1974 de E.Suket și cartat de o echipă a Clubului "Z" condusă de L.Tóth în 1975 (308m/78m). în 1978 în zona Dealului Podireu sunt cartate 6 mici peșteri.


ZONA BIRTIN - GĂLĂȘENI - BUTAN

Lucrările de explorare au fost concentrate, cu începere din 1975, spre P. de la Gălășeni. La acțiunile, care au permis atingerea unei dezvoltări de 2357 m, au participat: L.Vălenaș, T.Moraru, I.Dezsõ, St.Pop, E.Papp și N.Sasu. Cercetările au fost reluate în 1982 (L.Vălenaș), pentru cartarea unor prelungiri descoperite în prealabil de Paul Matos și apoi în 1992 pentru cartarea unui nou nivel fosil (P.Damm, Sz.Szûcs, C.Pop, I.Dezsõ).

Resurgența P. de la Gălășeni și anume P. din Groapa Moțului, a fost penetrată în urma a 10 zile de muncă . Astfel în urma decolmatărilor efectuate de P.Damm, Z.Kiss, Eva Damm, A.Gargea, R.Pop, C.Boț și T.Ille, au fost explorați peste 500 m de galerii inundate în cea mai mare parte. Sifonul terminal (nr.6) a fost trecut în apnee de A.Walter (THC Nurnberg). Cartarea a fost realizată de P.Damm, C.Boț și T.Ille în 1992. Restul cavităților din zonă sunt în general de mici dimensiuni și cu excepția P. Mari de la Birtin nu depășesc 100m lungime.


ZONA AȘTILEU - PUSTA CĂLĂȚEA

Celor 83 de peșteri inventariate în zonă, le-a fost dedicat recent un important studiu (DAMM,1998), al cărui lucrări au început în 1984. Principalele realizări obținute sunt: P. lui Potrivade 3713 m lungime, a cărei explorare începută din 1973 a fost prezentată pe larg de DAMM și DEZSO (1997), P. Igrița (cartată de P.Damm, Eva Damm, E.Filip, C.Boț și A. Gargea), P. Cornet 1 și P. de sub Masa Mare. La vest de zona Aștileu - Pusta Călățea se găsește mica, dar deosebit de interesanta zonă carstică Subpiatră, de asemenea prezentată recent într-o lucrare semnată de DAMM, SZUCS și DEZSO (1996).


ZONA BETFIA

Celebră datorită siturilor paleontologice descoperite acolo, zona Betfia a oferit și un endocarst fosil pe măsură. Avenul Betfia (264 m/86 m), a fost cartat de L.Vălenaș și N.Sasu (VăLENAȘ ,DRIMBA, 1978). în 1978, în urma activităților de exploatare a calcarului, au fost descoperite alte două avene (VăLENAȘ, 1980-1981).


Previous Next