Clubul de Speologie "Z" Oradea

Pagini din speo-evidența clubului


Redactat de Paul Damm


Peştera Biserica Scochii
Este situată în versantul drept al Văii Ponoraş, la 3 km amonte de confluenţa cu Coblişul, la altitudinea 1050 m, în calcare neocomian-apţian inferioare. Dezvoltare: 361m + cca. 100 m necartaţi post sifon. Denivelare: 32 (-12; +20) m.
Explorată în premieră de CS "Casa de Piatră" Turda şi L. Vălenaş în 1980. Explorările sunt reluate în 1993 de către P. DAMM, C.POP şi M.BOTEZ ("Z" Oradea). În anul 1999 în cadrul unei expediţii internaţionale o echipă a Clubului de Scufundări "Plózer István" Budapesta, condusă de TIBOR DIANOVSZKY, depăşeşte 4 sifoane, oprirea fiind dictată de un colmataj din cadrul sifonului nr. 5. Cu aceeaşi ocazie P. DAMM, KATALIN KOCSIS-DAMM Şi Z. SZABÓ efectuează ridicarea topografică completă a sectorului antesifon.
Intrarea principală a peşterii (16/6 m) prezintă o importantă acumulare de prăbuşiri în partea dreaptă (punct în care se găseşte şi intrarea secundară) şi se continuă cu o galerie cotită, temporar activă, care se îngustează treptat până la lăţimea medie de 4-5 m. La 75 m de la intrare, prin intermediul unei galerii laterale (de tip "prea-plin") este interceptat cursul subteran (Q 10 l/sec), limitat spre amonte de un sifon, iar spre aval de un colmataj; galeria principală devine apoi uşor ascendentă şi la 113 m de la intrare se colmatează definitiv cu material detritic. În acest ultim sector remarcăm existenţa unei reţele afluente bietajate având o lungime totală de 158 m, care prin intermediul unui horn atinge cota maximă a peşterii.
Galeria sifoanelor are o lungime de cca. 100 m, cel mai lung sector aerat (cca. 40 m) fiind situat între sifoanele 4 şi 5. Actualul terminus se găseşte în cadrul sifonului nr. 5, unde sunt necesare lucrări de decolmatare subacvatică.
Bibliografie: Damm, Moréh (199..) Explorări speologice în partea central-estică a Munţilor Bihor, Speomond nr.6, p. 10-12.